Din punct de vedere structural, performanța de etanșare a unei membrane MBR depinde în primul rând de capătul de încapsulare a fibrei membranei, de conexiunea carcasei membranei și de interfața conductei de permeat. Membranele obișnuite cu fibre goale folosesc rășină epoxidică sau compus pentru ghivece pentru a fixa fibrele membranei în conducta de colectare, asigurându-se că apa brută nu ocolește membrana filtrului și nu pătrunde direct la capătul permeat. Etanșarea defectuoasă poate duce la un fenomen de „debit-scurt”, permițând apei uzate nefiltrate să intre în sistemul de efluent, afectând direct calitatea efluentului.
Performanța de etanșare este, de asemenea, strâns legată de condițiile de aspirație cu presiune negativă ale sistemului. Bioreactoarele cu membrană funcționează de obicei sub o ușoară presiune negativă. Dacă structura de etanșare este instabilă, aerul poate intra cu ușurință sau pot exista scurgeri localizate, perturbând distribuția presiunii pe suprafața membranei și conducând la scăderea fluxului sau la creșterea murdării membranei. Prin urmare, o bună performanță de etanșare este fundamentală pentru menținerea unei diferențe de presiune transmembranară stabilă (TMP).
Performanța de etanșare se reflectă și în durabilitatea pe termen lung-, inclusiv rezistența la îmbătrânire, coroziune chimică și schimbări de temperatură. Cu funcționarea prelungită, materialul de etanșare se poate întări sau dezvolta microfisuri, necesitând astfel inspecție și întreținere regulată pentru a asigura fiabilitatea acestuia. În general, performanța de etanșare a membranelor MBR este direct legată de siguranța efluentului sistemului și de stabilitatea funcționării acestuia și este unul dintre indicatorii importanți pentru evaluarea calității modulelor membranare.